Roumanie |

?Comunist, comunist, am eu mutra de comunist??

Adina Chitu, critique de cinéma

Gabriela Chitu

Articles | Publié le 29.02.2012 Din punctul de vedere al cuiva care a trăit în România în perioada de tranziţie, de după Ceauşescu, filmele româneşti realizate după 1989 sunt aproape-n totalitate despre perioada comunistă. Cozile lungi de la pâine, aluzii la restricţiile de produse alimentare şi la şigările date pe sub mână, acestea sunt scenele pe care le-am văzut de obicei în filmele româneşti. Această abordare cinematografică de punere în scenă a vieşii din comunism m-a ajutat cel mai mult să-mi conturez o imagine despre regimul trecut. Astfel de imagini sunt prezente în mintea mea când vine vorba de comunism, mai explicite decât cele din istoria pe care am învăşat-o în liceu şi decât cele din poveştile părinţilor mei.

Adina Chiţu, critic de film, a fost amabilă să ne ofere o părere avizată despre cinematografia de după ‘89, explicând şi de unde vine această abundenţă de filme centrate pe comunism.

"Filmele româneşti care să aibă ca subiect viaţa dificilă şi absurdă din timpul comunismului, o viaţă inumană şi imorală în ochii postmodernismului, au fost necesare atât pentru a consolida o parte din istoria cinematografului românesc, cât şi ca un fel de ritual de uitare pentru popor. Deci, intenţia filmelor româneşti în ceea ce priveşte comunismul se ridică în anumite privinţe deasupra teritoriului artistic, iar sociologia şi nostalgia aparentă a acestor filme reprezintă un fel de terapie, un ritual, pentru aceste mase de oameni care au făcut parte din evenimentele conexe. E legitim să acuzăm abundenţa acestor filme, în ciuda premiilor pe care le-au primit la festivaluri (exemple: A fost sau n-a fost, Hârtia va fi albastră, 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii). Dar trebuie să luăm în considerare un alt aspect înainte de a acuza această abundenţă de filme despre comunism, deoarece există de asemenea exemple diversificate şi originale ale cinematografiei noastre pe acelaşi subiect. Cristian Mungiu a realizat un colaj amuzant de anecdote comuniste (Amintiri din Epica de Aur) şi Andrei Ujica a făcut un documentar atipic, umanizat, despre Ceausescu (Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu). Întrebarea care se pune aici este aceea dacă filmele româneşti despre comunism vor dispărea sau nu. Acest subiect nu va fi probabil niciodată epuizat în cinematograful nostru, deoarece fuzionează cu o schismă, o ruptură istorică, în acelaşi fel în care vedem astăzi blockbusterele , chiar şi cele de la Hollywood, care nu se pot dispersa de mari evenimente istorice de tipul ororilor naziste. Putem vedea ca subiectul laitmotiv este progresiv înlocuit de drame mai tangibile, mai vivide pentru oameni, pentru românul postcomunist şi postmodern în filme ca Moartea Domnului Lăzărescu, Principii de viaţă, Aurora, Poliţist, adjectiv, Periferic etc. Astfel, drama colectivă este progresiv înlocuită de un traumatism personal rareori întrerupt de umorul deseori amar."

Miruna Bărdulete, Bucarest Roumanie

//Format Articles

Articles